Carte in serial: Aventurile lui Feruviu, poneiul. Cap. 1

Totul se întampla în vara lui 2010, undeva pe teritoriul unei Ferme, dar nu orice fel de Fermă, ci una cu totul și cu totul deosebită. Pentru oarecare motiv, ne plăcea să credem ca trăim într-un fel de grajd. Dar, în ciuda opiniei publice, NU asta ne ocupa tot timpul, ci acțiunile rezultate din lipsa noastră de educație, ca neam de ponei nărăvași ce eram. Desigur, grajdul, din punct de vedere estetic, era foarte frumos aranjat și chiar admirat pentru frumusețea sa naturală de toate popoarele de ponei ce locuiau în Fermă, mai ales de când rinocerii de la conducere începuseră să promoveze pe la vecini ideea de a veni în vizită pe teritoriul nostru poneicesc. Dar, desigur, după ce poneii de etnie ne facuseră de ras în fața poneilor gorgonzofili, ne era cam rușine sa îi chemăm în vizită. Până și poneii cojocari fusesera la noi cu o emisiune despre căruțe, în ideea de a le testa pe traseele feerice din mijlocul teritoriului Ugrapiței, că așa se chema teritoriul nostru. Cândva se numea Ugrapița Mare, dar extensia de tip șură ne-o luaseră vecinii bolșevici.
Eroul nostru, Feruviu, deși era doar un miniponei pe vremea aceea, avea o cunoștință foarte vastă despre spațiul mioritic ce alcătuia universul nostru poneicesc. De multe ori stătea și privea fascinat, ore în șir, miile de căpițe de fân, și uneori chiar încerca să le numere, dar adormea după nu mult timp. Dar ce îl bulversa și mai mult era existența unei specii ce se vroia superioară poneilor, anume unicornii. Inițial, auzise de ei din povestile de groază ale bunicului, Grashek Calul. Din spusele acestuia, unicornii se duceau vara la cărat lemne în Pandișpania, un tărâm magic unde toti erau unicorni. Legenda spune că unicornii ugrapițeni fuseseră odată ponei, dar din cauza contactului intensiv cu popoarele pandișpaniene s-ar fi metamorfozat.
De mic ponei, Feruviu iși dorea să devină D.P.(disco pony) la un staul faimos din zonă, unde mergeau toți unicornii șic. Dar părinții lui nici nu vroiau să audă de asa ceva, îndrumandu-l spre o carieră în rinoceorologie, ca să ajungă cândva și el mare rinocer, sa iși afunde capul în sacurile cu bani din fondurile Fermei. Văzând că nu îl înțelege nimeni, micuțul nostru ponei a decis într-o zi sa pornească în lume, sa își găsească destinul.
Despre pățaniile lui veți afla în următoarele capitole.